Crucea de Piatra

In perioada interbelica, prostituatia era legala si reglementata destul de strict.

Spre deosebire de evul mediu, unde practicantele erau aspru pedepsite (li se tăia nasul sau erau ucise), în epoca modernă s-a produs o schimbare de mentalitate care a făcut ca această "meserie" să nu mai fie condamnată, ci mai degrabă acceptată, legal sau doar tacit, ca un rău necesar.

„Nu era sector al Bucureştiului care să nu aibă câte cinci, şase bordeluri în perioada interbelică", ne spune istoricul Adrian Majuru. 

Prostituatele mai stilate îşi făceau meseria în stabilimente de lux de pe bulevardele Elisabeta sau Ferdinand, la „Crucea de Piatră” ori în propriile apartamente, însă multe îşi căutau clienţi prin hoteluri, magazine sau teatre. "Fetele" se distingeau prin tulpane (cele care lucrau în bordeluri) sau pălării excentrice (cele care lucrau pe cont propriu). În ambele cazuri, ele erau protejate fie de câte un personaj sus pus, fie de către diverşi indivizi care încheiau înţelegeri cu matroanele.

Primele case de toleranţă sau case cu felinare roşii au aparut în România la începutul secolului 20, cu toate că prostituţia se practica, evident, de dinainte. Fetele care lucrau in aceste bordeluri aveau intre 20 si 30 de ani, dar multe se apucau de meserie cand erau inca minore.

Celebra  „Crucea de Piatră‟.

Unul dintre cele mai vizitate bordeluri în perioada interbelică este „Crucea de Piatră‟, care se întindea de la Poşta Vitan până în zona cartierului Dristor. Numele casei îşi avea rădăcinile de la o cruce de piatră, foarte mare, din faţa unei biserici. Cel care îl deţinea şi totodată „peştele" tinerelor fete care locuiau acolo era, pe numele său real, Ion Căcat.

Băieții care se duceau pentru prima dată la Crucea de piatră (prospăturile) erau scutiți de plată. Curvele aveau dreptul să refuze clienții, astfel, dacă era beat, nu era primit. Existau și case mai mici, cu două-trei camere. Vara, fetele stăteau în grădină, îmbrăcate sumar, și le luau pălăria curioșilor care se aventurau să privească prin gard. Pentru a le-o restitui, aceștia trebuiau să treacă mai întâi prin camera lor. 

"Fetiţele", înregistrate la poliţie.

În anii 20, femeile care se îndeletniceau cu această meserie erau, cel puţin teoretic, obligate să se înregistreze la poliţie şi să meargă lunar la un control medical. În cazul prostituatelor din bordelurile cu felinar roşu, acest lucru era respectat, însă ele constituiau mai puţin de o treime din numărul total al "grizetelor", după cum erau numite la acea vreme.

Fiecare prostituata avea o “condicuta”, un fel de CV unde era precizat locul in care a mai lucrat, vechimea in munca si ce boli a avut. Daca se imbolnaveau,  erau excluse din aceasta 'breasla", dar in cazul tinerelor norocoase, plecarea se facea de buna voie, atunci cand isi gaseau un client care sa le ia in casatorie.

Ziua de lucru insemna de obicei 5 clienti, iar castigul era substantial: 5.000-6.000 de lei lunar primea in mana o prostituata de lux, in conditiile in care salariul mediu era pe atunci de 800 de lei. Castigul era insa mult mai mare, cam 20.000 lei lunar, dar mare parte din bani revenea “antreprenoarei", adica patroanei de la bordel.

Pentru clienti „fideli”: ABONAMENTE.

Bordelurile vindeau si abonamente pentru clientii fideli, care plateau in avans si isi alegeau fata dorita. Pe abonamentul la bordel existau indicaţii clare: "NB (nota bene) Duminică şi Sărbători visitele se primesc numai dimineaţă din cauza aglomeraţiei"

Un abonament costa 50 de lei si includea 10 “numere”. Din aceste interesante documente mai aflam ca o noapte de amor era taxata pentru “2 numere”, iar in cazul clientilor fideli se faceau reduceri.

În astfel de locuri erau întâlnite şi sinuciderile. Din cauza situaţiilor materiale şi din cauza promisiunilor neonorate de clienţi, multe fete s-au sinucis. Mai mult, legendele urbane spun că, pentru a scapa de concurenţa prostituatelor venite din Rusia, care se bucurau de mare succes printre domnii de Bucureşti, unele dintre ele erau ucise.

Carol al II-lea, client fidel.

Şi regele Carol al II-lea a fost implicat în poveşti cu prostituate, dar nu a fost niciodata demascat oficial. Se îmbrăca în alb, cu ochelari fumurii şi pornea în căutarea fetelor pe Brezoianu.