Moda Interbelica

Anii '20 sunt cunoscuţi şi drept "Era Jazz-ului" sau, mai bine, drept perioada Art Deco, o perioadă extraordinară caracterizată prin haine mult mai confortabile, rochii cu franjuri și par tuns scurt.

Rochiile acestei perioade sunt romantice şi inocente, cu linii simple, cu o infuzie de ornamente din mărgele, dantelă metalică şi broderie.

Cererea pentru articole de lux readuce în scenă şifonul, material folosit cu 20 de ani în urmă, care, la rândul său, aduce pe scenă o siluetă feminină mult mai eterică. 

Renunţarea la portul tradiţional în beneficiul hainelor cumpărate de la oraş punea în evidenţă procesul de modernizare ce avea loc în lumea satului, adaptarea ţărănimii la noul ritm de viaţă al societăţii româneşti. Rar se întâmpla ca mirele şi mireasa să fie îmbrăcaţi în costume naţionale; era aproape o modă ca tinerii să-şi comande haine la oraş, iar mireasa să aibă coroniţă făcută la târg. De asemenea, naşii purtau costume din stofă, ghete şi pălării.  

Moda feminină era complicată şi, adeseori, capricioasă. Doamnele mai în vârstă au rămas la vestimentaţia antebelică: rochii lungi până la pământ, înzorzonate cu tot felul de dantele, funde şi alte accesorii; nelipsită era pălăria, cu boruri mari şi extrem de încărcată, cu pene de diverse culori, agrafe, funde, etc. Femeile aristocrate, rafinate, îşi ascundeau trupul într-o vestimentaţie luxuriantă, care impunea respect. Părul era lung, strâns în coc la spate.

Femeile tinere erau în pas cu moda occidentală, mai ales cu cea de la Paris. În Bucureşti şi în principalele oraşe din ţară existau “magazine de modă”, unde se confecţiona îmbrăcăminte sau încălţăminte la “comandă”, dar se putea cumpăra şi “de-a gata”.

Rochiile au devenit mai scurte, “trei sferturi” sau chiar până la genunchi. Talia era “căzută”, adică peste şolduri, pentru a se pune în relief corpul. Uneori se folosea material transparent, mai ales pentru bluze, sub care se observau, cu discreţie, sânii. 

Pălăriile au devenit mai mici, fără  multe accesorii.Vopsitul podoabei capilare, ascunsă de pălării cu numeroase accesorii tip voalete si aplicaţii viu colorate, avea un succes nebun; tot atunci se inventează ondulatorul cu aburi, care nu dauna părului.

Rochiile de seara erau accesorizate cu saluri din casmir sau gulere din blana. Nelipsite erau si umbrelele frumos brodate in culori pastelate, evantaiele – manual pictate – si gentutele purtate pe încheietura mâinii.

Greta Garbo era in perioada interbelica modelul oricarei doamne. Acestea utilizau mai nou corsetul pentru a-si subtia talia, dar si pentru a-si aplatiza sanii, obtinand astfel silueta androgin.

Domnii purtau costume elegante compuse din jacheta, nelipsita vesta si pantalon calcat perfect la dunga. In anotimpurile calde purtau pantofii din lac, iar când se răcea afara domnii treceau la ghete.

Ca accesorii deosebite se purtau mănușile, care trebuiau sa fie în ton cu pantofii și geanta și, dacă în timpul zilei erau scurte, pentru ținutele de seara, dimensiunea corecta era pana la cot.

Doua piese ce și-au pus amprenta asupra acestor ani sunt reprezentate de pălăriile cloche și rochiile tambur (flapper). Pălăria cloche își trage rădăcinile din modelele cu boruri largi ce s-au purtat cu un deceniu în urma și au evoluat pana în 1930 și mai târziu.

Pantofii cu vârf rotund aveau tocuri late, groase, iar cei cu bareta aveau toc moderat, alte modele populare fiind balerinii și pantofii cu catarama; pantofii Oxford au căpătat, de asemenea, popularitate.

Trasaturile definitorii ale machiajului erau: ochii fumurii senzuali, buzele roșii și fondul de ten palid/natural (de-abia spre finele deceniului bronzul a ajuns la moda). Fardurile erau, de obicei, adaptate culorii ochilor si vaselina se folosea adesea pe toată pleoapa pentru a-i conferi un aspect strălucitor.

Cat despre sprâncene, stilul hollywoodian dicta pensarea lor sub forma unor sprâncene fine, înalt arcuite și feminine.

In ceea ce privește manichiura, doamnele nu-și pictau unghiile în întregime, ci foloseau manichiura frantuzeasca inversata, pictând numai centrul unghiei și lăsând cuticulele și vârfurile goale, colorate cu un creion de unghii alb pe dedesubt.

Aceasta este epoca in care se poarta colierele lungi, cerceii si liniile geometrice pe segmentul de accesorii. Inele artdeco, bratarile in stil egiptean, colierele si cerceii, bijuteriile emailate, perlele si colierele cu margele (mai ales stratificate) au fost cele mai elegante accesorii din acea vreme. 

Euforia anilor '20 avea sa fie marcata de schimbările din moda feminina, iar Coco Chanel a lansat modele simple, inspirate de moda masculina, simțind ca femeile își doreau toalete care sa fie comode si practice ( toalete care sa fie comode și practice, de la puloverele pe gat la fustele mai scurte, de la rochii elegante la accesorii diverse).

Eliberează corpul și creeaza "noua silueta", care ii va aduce reputatie. Toate femeile isi dau silinta sa fie slabe precum Chanel, care isi taie pletele, pentru ca o "deranjeaza", si devine prima femeie din lume cu parul scurt.

În lumea mahalalelor grija pentru modă era foarte redusă. Femeile erau preocupate să-şi crească plozii, să-şi ţină gospodăria şi bărbatul. Cu prilejul unor festivităţi – nuntă, botez – se îmbrăcau curat, cu rochii înflorate, pantofi de piele, broboadă de caşmir. În zilele de lucru purtau rochii din materiale proaste, papuci, batic din pânză colorată.

Bărbaţii aveau costum, cravată, cămașă albă, ghete pe care le purtau la sărbători. În timpul zilei, la lucru, aveau salopetă, iar acasă pantaloni de stofă, cămaşă în carouri, pantofi sau bocanci uzaţi. Pijamaua era o raritate, bărbatul dormind, de regulă, în izmene şi cu cămaşa de acasă, iar femeia cu o cămașa lungă.